Când vine Duhul Sfânt, Samuel L. Brengle

Cuprins

• 1. Cine este El?
• 2. Pregatirea locuinţei Lui
• 3. Este botezul cu Duhul Sfânt o a treia binecuvântare?
• 4. Mărturia Duhului
• 5. Puritate
• 6. Putere
• 7. Testând duhurile
• 8. Călăuzire
• 9. Inima blândă şi smerită
• 10.Nădejde
• 11.Substitutul Duhul Sfânt pentru bârfă şi vorbire de rău
• 12.Păcatul împotriva Duhului Sfânt
• 13.Ofense împotriva Duhului Sfânt
• 14.Duhul Sfânt şi învăţătura sănătoasă
• 15.Rugăciunea în Duhul
• 16.Caracteristici ale predicatorului uns
• 17.Predicarea
• 18.Chemarea Duhului Sfânt la lucrare
• 19.Sabia în teacă: o lege a Duhului
• 20.Biruinţa prin Duhul Sfânt asupra suferinţei
• 21.Binecuvântarea care se revarsă
• 22.Importanţa doctrinei şi experienţei sfinţirii pentru liderii spirituali
• 23.Biruinţă asupra mâniei prin puterea Duhului Sfânt
Nimeni nu poate citi Biblia cu meditaţie fără să urască ori Biblia, ori propriile păcate.
Voi, care aveţi viziuni ale slavei şi desfătări răpitoare şi astfel vă socotiţi umpluţi cu Duhul, vă duc aceste viziuni la virtuţi şi la o slujire umilă şi iubitoare? Dacă nu, luaţi seama la voi înşivă ca nu cumva, fiind înălţaţi asemenea Capernaumului, până la Cer, să nu fiţi aruncaţi în cele din urmă jos în Iad. Slavă Domnului pentru munţii schimbării la faţă unde privim slava Lui! Dar acolo jos, în vale, sunt copii posedaţi de demoni; şi la ei vrea El să mergem cu slava muntelui pe feţele noastre, cu o dragoste smerită, cu o credinţă tare în inimile noastre şi cu mâini curate, gata pentru slujire. El vrea ca noi să ne dăruim pe noi înşine lor; şi dacă Îl iubim pe El, dacă Îl urmăm, dacă suntem într-adevăr umpluţi cu Duhul Sfânt, o vom face.
Pericolul cel mai mare pentru orice organizaţie religioasă este să se ridice în rândurile ei şi să ocupe poziţiile ei de încredere un grup de oameni care să fi învăţat pe dinafară marile doctrine fundamentale din catehism, dar să nu aibă nicio cunoaştere experimentală a adevărului lor întipărită în ei prin ungerea puternică a Duhului Sfânt şi care să fie lipsiţi de o „ungere din partea Celui Sfânt” prin care, spune Ioan, „ştiţi orice lucru” (1Ioan 2:20, 27).
Timiditatea şi delicateţea cu care oamenii încearcă să facă lucrarea lui Dumnezeu sunt de multe ori cauza eşecului lor. Dacă vor vorbi cu îndrăzneală ca bărbaţi, ca ambasadori ai Cerului, cărora nu le este teamă să îşi reprezinte Regele, atunci vor impune atenţie şi respect şi vor ajunge la inimile şi conştiinţele oamenilor.
Ar fi mai bine pentru un predicator să se facă tâlhar la drumul mare şi să jefuiască oamenii cu bâta şi cu forţa, decât cu zâmbete, cuvinte dulci, o dragoste simulată şi linguşitoare, decât să îi jefuiască prin măguliri în timp ce sărmanele lor suflete, neglijate şi înşelate, merg în Iad. Cum se va întâlni cu acei oameni în Ziua Judecăţii şi cum va privi feţele lor cuprinse de groază, realizând că s-a jucat şi a glumit cu plăcerile, sentimentele şi mândria lor, pentru a obţine bani şi în loc să îi avertizeze cu credincioşie şi să caute să îi mântuiască, le-a îngrăşat sufletul cu cuvinte măgulitoare pentru pieire.
Fără această Prezenţă, marile daruri, şi studiul temeinic şi exact nu sunt de niciun folos în mântuirea oamenilor. Vedem adesea oameni cu mari capacităţi naturale, extraordinar de educaţi şi echipaţi cu toate lucrurile, cu excepţia acestui botez de foc, care trudesc şi predică an după an, fără să vadă vreun suflet mântuit. Au petrecut ani întregi studiind; dar nu au petrecut nicio zi, cu atât mai puţin zece zile, postind şi rugându-se şi aşteptându-L pe Dumnezeu care să vină cu ungerea Lui şi să îi umple cu înţelepciune şi putere cerească pentru lucrarea lor. Ei sunt ca o puşcă mare, încărcată şi îngrijită, dar fără nicio scânteie de foc care să transforme pulberea şi glontele într-un trăsnet de nebiruit.
Nimic nu îl deosebeşte mai clar pe omul plin de Duhul de acela care nu este plin, decât modul în care primeşte fiecare suferinţa. Unul, cu credinţă triumfătoare, cu faţa strălucitoare şi o inimă puternică, se desfată în suferinţă şi o consideră bucurie. Printre aceştia sunt apostolii care, bătuţi şi ameninţaţi, „au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui” (Fapte 5:41). Altul, cu îndoieli şi temeri, cu murmure şi plângeri, adaugă la celelalte suferinţe pe aceea a unei inimi răzvrătite şi a unei minţi nemulţumite. Unul vede oştile înarmate ale duşmanului, necazul şi pericolul; altul vede Îngerul Domnului cu sprijin şi protecţie din belşug (Psalmul 34:7).

Autorul
Despre Samuel L. Brengle
Această biografie este preluată din cartea Ei L-au cunoscut pe Dumnezeul lor, Vol. I, şi este publicată aici cu permisiunea amabilă a lui Edwin şi Lillian Harvey & Hey.
Cine s-ar fi gândit la aşa ceva! Tânărul Brengle, atât de ambiţios înainte, îngenunchiat pentru a lustrui 18 perechi de cizme!

Emoţiile religioase, Jonathan Edwards

Alexander Smellie: „Da mihi magistrum.” Nu trecea nicio zi, ne spune Ieronim, în care Ciprian din Cartagina să nu îi poruncească secretarului său: „Dă-mi maestrul!” Atunci, secretarul scotea vreun tratat al lui Tertulian – Tertulian, cu originalitatea şi profunzimea sa, cu gândirea sa comprehensivă şi plină de forţă, cu speculaţiile lui şi dialectica sa clară şi convingătoare. Oricine vrea să crească în harul şi cunoaşterea Domnului Isus Hristos, oricine vrea să citească drept în propria sa inimă şi vrea să afle ce cere Dumnezeu de la el, trebuie să spună despre Emoţiile religioase: „Da mihi magistrum!” Este un sacrilegiu să critici o carte care se ridică la asemenea înălţimi şi care este atât de plină de înţelepciunea care vine de sus.
În paginile acestea, Jonathan Edwards a afirmat pentru totdeauna caracterul lăuntric şi spiritualitatea adevăratei religii. Ea este departe de o rutină mecanică a datoriei, ne asigură el; ea nu este o îndatorire rece şi atentă. Cei care îşi imaginează că este ceva sacerdotal şi sacramental se înşeală mult. Este mişcarea spre El, în iubire şi viaţă, a sufletului pe care l-a atins Dumnezeu şi în care locuieşte Dumnezeu. Este „mişcarea unui foc ascuns”, tremurând în piept, încălzind toată inima, consumând zgura păcatelor noastre în flacăra lui fierbinte, curăţindu-ne, stimulându-ne şi transfigurându-ne până când – minune a minunilor! – ajungem aur ceresc, fin şi şlefuit.
Jonathan Edwards:Nu există nicio întrebare mai importantă pentru omenire şi care să privească mai mult interesele oricărui individ, ca aceasta: Care sunt trăsăturile distinctive ale celor care se bucură de favorul lui Dumnezeu şi care au dreptul la răsplata Lui veşnică? Sau, în alte cuvinte: Care este natura adevăratei religii? Şi în ce constă semnele distinctive ale virtuţii şi sfinţeniei acceptate de Dumnezeu?
Suntem datori să ne străduim din toate puterile să discernem limpede, să hotărâm şi să stabilim o dată pentru totdeauna în ce constă adevărata religie. Până nu vom face acest lucru, marile treziri religioase vor fi de scurtă durată; până nu vom face acest lucru, ne putem aştepta la puţine lucruri bune din dezbaterile noastre aprinse, în conversaţiile şi în paginile tipărite, fiindcă nu ştim clar şi limpede pentru ce ar trebui să ne luptăm.
Scopul meu este să-mi aduc şi eu contribuţia şi să-mi folosesc toată îndemânarea (oricât de slabă ar fi ea) în scopul acesta, prin tratatul de faţă; trebuie să fac observaţia că scopul actual este oarecum diferit de scopul celorlalte cărţi pe care le am publicat, care doreau să arate semnele distinctive ale lucrării Duhului lui Dumnezeu, atât în cazul lucrării Sale obişnuite, cât şi al celei mântuitoare; însă acum doresc să arăt natura şi semnele operaţiunilor harului Duhului lui Dumnezeu, care le deosebesc de toate celelalte lucrări ce implică mintea omului, dar care nu au o natură mântuitoare. Dacă voi avea un succes cât de modest, sper ca acesta să ajute la promovarea intereselor religiei. Fie că voi reuşi să aduc lumină asupra acestui subiect, fie că nu, chiar dacă încercarea mea va fi criticată în aceste vremuri în care oamenii manifestă un asemenea spirit critic şi combativ; nădăjduiesc însă în îndurarea unui Dumnezeu plin de har, care va accepta sinceritatea strădaniilor mele; nădăjduiesc, de asemenea, în buna-credinţă şi în rugăciunile urmaşilor adevăraţi ai Mielului blând şi milos al lui Dumnezeu.
Cuprins

• Partea I - Despre natura emoţiilor şi importanţa lor în religie
I. Religia adevărată constă, în cea mai mare parte, în emoţii sfinte - II. Dovezi ale faptului că religia adevărată constă în emoţii - III. Deducţii pe baza acestei doctrine
• Partea II - În care se arată semnele care nu reprezintă neapărat o dovadă sigură a faptului că emoţiile religioase sunt cu adevărat pline de har, ori nu
I. Faptul că emoţiile religioase sunt foarte puternice nu sunt un semn - II. Efectele mari asupre trupului nu sunt un semn - III. Fluenţa şi fervoarea nu sunt un semn - IV. Faptul că emoţiile nu sunt produse de noi nu este un semn - V. Faptul că vin însoţite de texte din Scriptură nu este un semn - VI. Faptul că au o aparenţă de dragoste nu este un semn - VII. Faptul că emoţiile religioase sunt de multe feluri nu este un semn - VIII. Bucuriile care apar într-o anumită ordine nu sunt un semn - IX. Timpul îndelungat şi zelul depus în îndeplinirea îndatoririlor nu este un semn - X. Multă laudă adusă lui Dumnezeu nu este un semn - XI. Încrederea mare nu este un semn sigur - XII. Mărturiile înduioşătoare nu sunt un semn
• Partea III -

Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu

În general, cărţile despre femei sunt de două tipuri: cele care confirmă poziţia defavorizată a femeilor şi cele scrise în spirit feminist.

Jerram Barrs însă iese din acest tipar şi este preocupat să găsească un răspuns la întrebarea: Care e statutul femeii din perspectiva lui Dumnezeu? Pentru aceasta, îşi propune să depăşească pasajele biblice arhicunoscute şi care sunt citate în mod obişnuit când vine vorba de locul femeii în biserică şi în societate, dorind să ajungă undeva mai în profunzime.

În cartea Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu, autorul selectează mai multe portrete de femei atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament – incluzând femei bine-cunoscute ca Eva, Sara, Maria, dar şi mai puţin cunoscute şi ignorate, precum Tamar sau Rahav – conturând contextul istoric şi geografic al fiecăreia.

Particularitatea deosebită a cărţii rezidă în transpunerea evenimentelor din trecut în scenarii contemporane, conferind astfel un plus de accesibilitate observatorului actual la lumea de odinioară.

Parcurgând această carte, cititorul asistă la desfăşurarea planului de răscumpărare întocmit de Dumnezeu şi început chiar în grădina Eden, în care se observă locul însemnat pe care îl au femeile în realizarea lui, fie că ne gândim la Eva – prima femeie, la Maria – mama Domnului Isus sau chiar la imaginea Bisericii ca Mireasă a lui Cristos.

Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu este o carte despre femei, însă ea se adresează atât femeilor, care vor fi încurajate văzând preţuirea de care au parte în ochii lui Dumnezeu, cât şi bărbaţilor, care vor fi provocaţi să-şi îmbunătăţească şi ei concepţia despre femeie în acord cu perspectiva divină.


JERRAM BARRS este fondator al Francis Schaeffer Institute, din St. Louis, unde este profesor rezident şi predă apologetică şi misiologie ca specialist în studii creştine şi cultură contemporană. Împreună cu soţia lui, a slujit vreme de mai mulţi ani în ramura englezească a comunităţii L’abri. Este autorul mai multor cărţi, printre care Learning Evangelism from Jesus şi The Heart of Evangelism.

De: Jerram Barrs
În categoria: Studiu biblic
Editura: Casa Cartii
ISBN: 978-606-8282-33-6
Nr. pagini: 320

Preţ: 33.00 RON
Comanda Aici!

Flămând după Dumnezeu de John Piper

Descrierea produsuluiExistă o dorinţă după Dumnezeu, şi ea poate fi trezită. Te invit să te îndepărtezi de efectele obtuze ale bucatelor, de la pericolele idolatriei şi, prin post, să rosteşti: „Aşa de mult Te doresc, Doamne!” Plăcerile ne dictează direcţia în viaţă; ele pot fi dorinţele după care tânjeşte stomacul nostru, dorinţa arzătoare după posesiuni sau putere, sau dorul sufletului după Dumnezeu. Pentru un creştin, foamea de orice altceva în afară de Dumnezeu poate fi cel mai mare duşman. Foamea de Dumnezeu- şi numai de El- e singurul lucru care aduce victorie. Doreşti să ai această foame? Aşa cum spune John Piper: „Dacă nu doreşti atât de puternic arătarea slavei lui Dumnezeu, nu e pentru că ai băut îndeajuns şi nu mai eşti însetat. E pentru că ai cules firmiturile de la masa lumii. Sufletul ţi-e încărcat cu lucruri mărunte, şi nu mai există loc pentru ceva mai mare.” Dacă suntem sătui de ceea ce lumea ne oferă, poate că postul ar exprima, sau ar creşte apetitul sufletului nostru pentru Dumnezeu. Între pericolele renunţării la sine şi ale indulgenţei faţă de sine, e calea unei dureri plăcute, numită post. E calea pe care John Piper te invită să mergi în această carte. Atunci când Dumnezeu reprezintă foamea supremă a sufletului tău, El va fi suprem în orice lucru. Când vei fi pe deplin satisfăcut în El, el va fi pe deplin glorificat în tine. Lipsa postului este un indiciu al faptului că ne simţim confortabil în starea actuală. Nimeni nu posteşte ca să exprime mulţumirea pe care o simte. Oamenii postesc doar atunci când sunt nemulţumiţi. „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti”. Absenţa postului arată cât de mulţumiţi suntem de absenţa lui Hristos. Să tânjim şi să Îl aşteptăm cu mai multă intensitate decât Simeon şi Ana! Să avem noi mai puţină dedicare decât aceşti sfinţi predecesori creştinilor? Noi I-am văzut gloria. Gloria, ca singurul Fiu al lui Dumnezeu şi totuşi să fim mai puţin flămânzi după venirea Sa? Nu cumva suntem atât de legaţi de confortul acestei lumi încât gândul de a posti pentru sfârşitul ei pare de neconceput? Ce spuneţi voi, cei mai în vârstă decât noi? Puteţi gusta mai bine din gloria prezenţei Regelui pentru că este mai aproape? Transformaţi acest sentiment în post pentru venirea Regelui? Dar voi tinerilor? Îl iubiţi pe Isus atât de mult încât venirea Sa să reprezinte cel mai măreţ lucru la care vă puteţi gândi? Sau El este subiectul unei discuţii religioase de sfârşit de săptămână, care îţi ajută câteodată conştiinţa încărcată, dar nu este persoana pe care ţi-ai dori-o să îţi întrerupă viaţa? Dar cei de vârstă mijlocie? Ce simţiţi atunci când vi se spune că postul pentru revenirea Regelui poate reflecta intensitatea dorinţei voastre ca Mirele să vină? Nu cumva planurile voastre pentru mult aşteptata pensionare vă umplu cu dorinţe mai puternice decât perspectiva venirii lui Hristos? Pasiunea Anei pentru Mesia trezeşte ceva în noi? Dorim venirea lui Hristos mai mult decât încheierea carierei sau îndeplinirea planurilor familiale? Sau terminarea următoarei cine? Să nu postim noi pentru întoarcerea Regelui? Nu este o practică devoţională nouă sau străină. Este pur şi simplu o exprimare a cât de mult suntem flămânzi după Dumnezeu: Doamne, atât de mult dorim ca lucrarea Ta să fie terminată şi ca Împărăţia Ta să vină! Atât de mult dorim, Doamne, să te întorci!

CUPRINS Prefaţă Introducere: Dorul de Dumnezeu :
1. Este postul creştin? Un post nou pentru un vin nou 2. Omul nu trăieşte numai cu pâine Ospăţul deşert al postului 3. Postind pentru răsplata Tatălui Orientarea dumnezeiască, radicală a lui Isus referitoare la post 4. Postind pentru venirea Sa Cât de mult ne este dor de El? 5. Postul şi cursul istoriei Chemarea la discernământ şi dorinţă 6. Găsindu-L pe Dumnezeu în grădina suferinţei Un altfel de post pentru cei săraci 7. Postind pentru cei micuţi Avortul şi supremaţia lui Dumnezeu asupra punctelor false de vedere Concluzii: De ce răsplăteşte Dumnezeu postul? Anexă: Citate şi experienţe

EDITURA PERLA SUFERINTEI
-Pret 15 Ron-
Comanda Aici!

Cristos, marturia mea , de Traian Dorz

Viata lui Traian Dorz

Descriere:

Simeria, 1993

"Scurtă şi sfântă povestire a vieţii mele" sau

"Istoria unor Cântări Nemuritoare - 70 de ani - din 1914 până în 1984"

Înainte de început

Slăvit să fie Domnul nostru Isus Cristos, acum că am reuşit, dar niciodată nu m-am gândit ca voi scrie cartea aceasta.

Mi-a fost totdeauna neplăcut să-mi povestesc viaţa, nu numai pentru că mi s-au întâmplat prea multe lucruri despre care nici n-aş vrea să mai amintesc, dar şi pentru că totdeauna îmi vine greu să spun rău despre cineva, chiar dacă este foarte adevărat ceea ce trebuie să spun. Mi s-au întâmplat prea multe şi am trăit să văd prea amare lucruri despre care nu-i uşor să vorbeşti.

Mai ales despre casa ta, despre familia ta, despre părinţii tăi şi fraţii tăi, despre viaţa ta cu ei, fie că a fost fericită, fie că a fost nefericită, nu te poţi hotărî decât greu să vorbeşti.

A scrie despre aceasta este şi mai greu. Vorba ţi-o ascultă unul-doi, dar scrisul ţi-l citeşte o lume întreagă. Puţini le vor înţelege bine şi mulţi le vor judeca rău.

Dar unii fraţi foarte apropiaţi ai sufletului meu au stăruit de mine prea mult să scriu despre viaţa mea, susţinând că întâmplările vieţii mele cuprind foarte multe învăţăminte care vor fi de folos pentru limpezirea multor, adevăruri şi pentru îndreptarea multor vieţi, mai ales ale celor mai tineri. M-am îndatorat prea mult faţă de aceşti fraţi iubiţi şi n-am putut să nu-i ascult.

Poate că, aflând tainele vieţii mele, unii - care de multă vreme caută să-mi găsească tot felul de păcate spre a mă cleveti cu vorbe rele - se vor folosi rău de cartea aceasta. Ştiu însă că vor fi mult mai mulţi cei cărora experienţele mele o să le folosească spre bine, trăgând din ele învăţăminte care le vor ajuta mult, pentru a nu mai plăti şi ei atât de dureros aflarea acestor adevăruri, cum a trebuit s-o plătesc eu.

Martor îmi este Viul Dumnezeu, Care ne ştie sufletul fiecăruia, că nu urăsc pe nimenea. Ura este, în ea însăşi, un păcat de moarte şi Domnul mi-a ferit inima de un astfel de simţământ.

Dar dacă m-am hotărât să spun adevărul, trebuie să-l spun aşa cum a fost, fiindcă n-aş putea arăta efectul dacă n-aş spune cauza. N-aş putea spune întâmplările pe care le-am trăit, daca nu aş spune mai întâi pricina din care s-au petrecut aşa aceste întâmplări.

Scopul meu aici nu este să înfăţişez nici oamenii, nici întâmplările decât pentru învăţămintele care eu le-am tras din umblarea cu ei şi prin ele. Fiindcă oamenii se duc, iar întâmplările se uită - dar învăţămintele trase trebuie să rămână, ele fiind singurele adevăruri statornice şi necesare de care avem nevoie cu toţii. Şi cine nu le află la timp, le plăteşte foarte scump mai târziu!

Voi pomeni deci cât mai rar numele oamenilor, străduindu-mă să arăt numai faptele. Dar şi acestea numai în măsura în care vor ajuta la însuşirea învăţământului pe care trebuie să-l tragem spre a nu repeta un rău şi spre a ne însuşi un bine.

Mi-am ales Calea lui Cristos chiar din clipa când mi s-a arătat prima dată această Cale. Am primit Adevărul Lui chiar în ziua când mi s-a vestit acest Adevăr. Şi mi-am predat Lui inima în întregime chiar aşa cum mi s-a spus să-L iubesc pe Isus - cu gândul cel mai sincer şi mai hotărât. Tot ce am întâlnit apoi în viaţa mea - eu am primit sau am respins numai în funcţie de această Cale, de acest Adevăr şi de această Iubire.

Poate că au fost şi în viaţa mea împrejurări când n-am putut vedea pe o clipă totul limpede, dar acestea n-au ţinut decât puţin.

După aceea totul s-a limpezit statornic şi mai frumos. Şi nimeni n-a regretat asta mai mult ca mine însumi, fiindcă am dorit ca toată mărturia vieţii mele să fie o lauda vrednică adusă Scumpului meu Mântuitor Isus Cristos, Salvatorul acestei vieţi.

Şi am vrut ca lauda aceasta să fie o cântare nemuritoare adusă dragostei Lui şi Jertfei aduse de această dragoste pentru noi toţi. Şi pentru mine în primul rând.

Nu ştiu cât am reuşit. Domnul şi Mântuitorul meu Isus o va spune (Matei 10:32-33).

Doamne Isuse, Scumpul şi Dulcele meu Mântuitor, Te rog primeşte şi binecuvântează mărturia care a depus-o viaţa mea pentru Tine în faţa lumii prin care am trecut.

Iartă tot ce a putut fi în ea păgubitor pentru Numele Tău şi pentru semenii mei, dar binecuvântează cu mult folos tot ce a fost în ea bun - spre slava Ta şi spre folosul veşnic al Lucrării Tale în care m-ai chemat să mărturisesc despre Tine. Şi spre mântuirea sufletelor care mi-au primit această mărturisire.

Fă, Doamne Isuse, ca în ziua Judecăţii Tale mărturia vieţii mele să fie vrednică de Tine şi de a înaintaşului meu. Şi tot aşa să fie şi mărturia urmaşului meu. Amin.

Editura: Cartea de aur

Dimensiuni : 15,5x23 cm 

Nr. pagini : 491

Pret: 29 Ron

Comanda Aici